Autor necunoscut V1 V2 V3 V4 [V1] Primește-ți, mamă, fiul tău, din căile deşarte. Destul de mult a pribegit, de casa ta departe. /: Primește-ți, mamă, fiul tău, din calea cea pustie, Primește-i sufletul mâhnit, cu mila ta îl mângâie. Deschide-i ușa ta cu drag, o, mamă îndurerată, Cu lacrimi îl așteaptă în prag, mai iartă-l încă o dată. : / [V2] Căci inima de mamă nu-i în lumea această mare, Când vine fiul tău pierdut ca să îi dai iertare. /: Primește-ți, mamă, fiul tău, căci rana îți este mare, Ce nimeni n-o poate lega și nici să-i dea iertare. Primiti frați și primiţi surori pe cei căzuți pe cale, Întoarceţi-i din drumul rău și dați-le iertare. : / [V3] Acum, Samaritean milos, coboară azi în vale, Căci vânturi bat și ei stau jos, nu-Ți vin în adunare. /: Căci numai Tu vei putea să-i scoți din groapa adâncă, Să-ți iei de mână oaia Ta căzută de pe stâncă, Căci Harul Tău nu s-a sfârșit la noi în adunare, Când vine fiul Tău pierdut ca să îi dai iertare. : / [V4] Primește-ți, mamă, fiica ta din căile deşarte, Destul de mult a pribegit de casa ta departe. /: Primește-ți, Tată, fiul și iartă-i vina toată, Căci teamă în lume nu am în dragostea-ți curată. Deschide-ți cerul tău cu drag și șterge a lui pată, Cu lacrimi îl așteaptă în prag, mai iartă-l înc'o dată. : /