Ariana Samoila V1 C1 V2 C2 [V1] E mult de când e noapte şi lumea-i bântuită De mii de duhuri rele cu ucigaş tumult, Mi-e dor de dimineaţă, de-odihnă fericită - Străjerule, străjere, mai e din noapte mult? Plâng inimi sfâşiate de-o lungă depărtare, Le ard atâtea rane şi-au suferit atât, Şi-aşteaptă obosite un ceas de uşurare - Străjerule, străjere, o cât mai este, cât? [C1] Atât de grea mi-e starea cum n-a fost niciodată, Vin valuri tot mai grele cum n-am mai întâlnit, Simţim c-a noastre inimi curând n-au să mai poată, - O sună răsăritul, strajerule iubit! [V2] Atâţi din cei ce-aşteaptă sunt doborâţi de jale Gemând sub greutatea ce inima le-a smuls Şi-aşteaptă izbăvirea înştiinţării tale - Strajerule, străjere, mai este oare mult? E-atât de grea vegherea când noaptea se lungeşte, Când zarea e pustie şi sufletul e jar, Când nu mai e putere, iar greul tot mai creşte - Străjerule, străjere, o, zorii nu răsar? [C2] Străjer iubit, vesteşte sfârşitul suferinţei Să cadă stăvilarul de piatră şi de fier Să-nceapă Sărbătoarea dorit-a Biruinţei, Şi Nunta fericită a Mirelui din Cer.