Vasile Moisescu V1 C1 V2 C1 V3 C1 V4 C1 V5 C1 V6 C2 V7 C2 [V1] Întregul soare joacă-n stropi de rouă Şi Tu în inimi poţi să locuieşti. E o minune ce e veşnic nouă Mărimea Ta ce ştii s-o mărgineşti. [C1] Mi-e gata inima să cânte Ţie, Al lumilor Poet slăvit! Poema Ta este o armonie Şi-n slava lor eşti oglindit. [V2] Pe cer ai scris cu slove arzătoare Mărirea Ta ascunsă-n nesfârşit. Deşi nu pier, sunt totuşi trecătoare, Dar glasul Tău rămâne-n veci iubit. [V3] Fulgerător, lumina se abate Din cer în cer, găsindu-şi calea sa Dar planul vecilor de-a drept străbate Un duh mânat de însăşi Raza Ta. [V4] Se mişcă tot cum nu se poate spune. Uimit ascult şi cu nesaţ privesc; Dar lângă Tine îmi găsesc o lume Ce-mi satisface noul simţ ceresc. [V5] Atâtea legi, nespus de felurite, Urzesc mereu veşminte de-ntâmplări; Dar Tu Te-mbraci cu haine neurzite Şi doar pe noi cu veşnice schimbări. [V6] Te-ai îmbrăcat în omeneasca fire Şi-ai ispăşit călcările de veci. M-a biruit Isuse-a Ta iubire! Acuma poţi cu orice să mă legi. [C2] Legată inima de-aşa iubire! În faţa Ta mă simt prea mic, Dar pot să cânt dumnezeiasca-Ţi Fire; Că Tu eşti totul, eu nimic. [V7] În veacurile cele viitoare Când tot ce-i rău pe veci va fi apus, În jurul Tău, nemărginite Soare, Vom fi atraşi din ce în ce mai sus.