Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 [V1] Statornicia este-un Har, Şi fericit e-acel ce-o are, Că-n urma lui pe veci răsar, Izvoare de mărgăritare. Nu-i suflet mai adevărat Și soţ mai vrednic de-alipire, Nici vestitor mai de urmat Ca cel statornic în iubire. [V2] Nu-i frate mai nedespărţit, Nici prieten mai ales să poarte Un nume mai nepreţuit, Ca cel statornic pân-la moarte. Nu-i credincios adevărat, Părinte mai cu vrednicie Decât acel ce şi-a păstrat Credinţa cu statornicie. [V3] În El nu-i umbră nici nu-i fum, Ci curăţie şi-umilinţă, Nemai ştiind decât de-un drum De-o-nvăţătură şi-o credinţă, În el furtunile-ajung rar, Rămân puţin şi trec grăbite Şi-aprind un mai puternic jar, Deschid noi zări mai strălucite. [V4] Statornicia este-un Har Şi fericit e-acel ce-o are Că-n urma lui pe veci răsar, Izvoare de mărgăritare. Statornic Dumnezeu Ceresc, Nu-Ți cer mai mare avuţie Decât să-Ţi cred şi să-Ţi trăiesc Cuvântul cu statornicie.