Gabi Ilut V1 C V2 C V3 C [V1] De pe-un pământ de nobili, Respins şi depărtat, Se-ntoarce fără veste Un fiu de Împărat. Se-ntoarce cu durere, Cu lacrimi şi suspin Şi se-ntreabă întruna: “Nu-i prea târziu să vin?” [C] Primeşte-mă, o, Tată, E adevărat, am greşit. Primeşte-mă la Tine, De lume m-am scârbit! Primeşte-mă, o, Tată, E adevărat. am greşit. Dar azi mă-ntorc la Tine, O, Domnul meu iubit! [V2] Priveşte lung în zare Şi vede un palat... Se întreabă-n remuşcare: “De ce n-am ascultat? De ce am plecat de-acasă Când tot era al meu? De ce-am uitat că Tată Îmi este Dumnezeu?” [V3] Şi cum stătea pe gânduri, Acest fiu nu vedea Că Tatăl său, în poartă, Cu drag îl aştepta. Doar când şi-a rupt privirea De tot ce era jos A îmbrăcat cu slavă Un alt veştmânt frumos.