Puiu Chibici V1 C1 V2 C1 V3 C2 V4 C3 [V1] Atât de multe-mi promiteai, Fără să ştiu că mă-nşelai. Şi ce uşor eu te-am crezut Şi-n cursă ţi-am căzut. Îmi arătai numai plăceri, Dar mai târziu chin şi dureri Mă copleşiră rând pe rând, Iar azi sunt gol şi plâng. [C1] Tu, lume, m-ai orbit şi m-ai tot amăgit, Viaţa mi-ai întunecat şi-n lanţuri m-ai legat. [V2] Ca fiul cel risipitor, Pierdut-am tot, voiam să mor. Departe de poporul meu Şi fără Dumnezeu. Nici roşcove măcar n-aveam, Şi cât de mult mi le doream, Murdar, şi rupt, şi zdrențuit, Uitat şi părăsit. [V3] Târziu, în fire mi-am venit Şi către casă am pornit, Flămând, lovit şi obosit De atâta pribegit. Măcar ca rob de m-ai primi, O, Tată bun, m-aş mulţumi, Căci nu sunt vrednic, bine ştiu, Să mă primeşti ca fiu. [C2] O, cât te-am aşteptat şi cât te-am căutat, Ai fost mort, dar ai înviat, o, vino, te-am iertat. [V4] Cu dragoste iar m-ai primit, O, Domnul meu, căci m-ai iubit, Trecutu-mi negru l-ai uitat, Fii veşnic lăudat. Prietene, tu eşti chemat Chiar de eşti rob încătuşat. Azi încă nu e prea târziu, Poţi fi primit ca fiu. [C3] Renunț la tine acum, o, lume, cu al tău drum, Căci Domnul mi-e de azi Stăpân și doar Lui mă închin.