Mihail Dimitriu V1 C V2 C V3 C [V1] Sfântul Cuvânt la noi poposise; Din cer primit-am Mântuitor. Muri pe cruce, şi-apoi se-ntoarse, Ca să ne fie mijlocitor. [C] Să Îl slăvim pe Domnul, ce-n ceruri Ne pregăteşte un alb veşmânt, Şi o cetate de giuvaieruri, Ce coborâ-va pe-un nou Pământ. [V2] Să Îl poftim în inima noastră, Căci El doreşte să fie-n noi; Şi să-I slăvim fiinţa măiastră, În care suntem câte-un altoi. [V3] Să ne sfinţim a noastră umblare; Cu El în inimi, noi să trăim, Să-I dăm tot timpul, Lui ascultare, Dovedind astfel, că Îl iubim.