Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 V5 [V1] Cu câtă liniște și pace, Isuse, crucea Ți-ai purtat Și ce iubire fără margini La toți vrăjmașii ai arătat! Cu câtă largă dărnicie Iubirea Ta le-ai împărțit, Căci cugetând, adânc la toate, Până-n străfund sunt copleșit. [V2] Cât de puternic în tăcere Ai fost atunci când Te-ntrebau, Când cu batjocuri ne-ntânlite, Ființa-ntreagă Ți-o umpleau! Cu ce răbdare uimitoare Întregul chin l-ai suferit, Căci azi, când mă gândesc, Isuse Până-n străfund sunt copleșit. [V3] Ce adâncimi de umilință Ai trebuit Tu să cobori Ce arzătoare stări trăit-ai Ce zguduiri și ce fiori! Ce singur ai rămas în toate Și totuși cât de liniștit, Căci cugetând cu mintea-mi slabă, Până-n străfund sunt copleșit! [V4] Ce plin și-amar Ți-a fost paharul Ce fără murmur l-ai băut! Ce crud-a fost cărarea morții, Pe care lin Tu ai trecut! Și toate pentru mine, Doamne, Le-ai îndurat și le-ai primit, Ca eu să fiu, pe veșnicie, Deplin iertat și mântuit. [V5] O, slavă, slavă, slavă Tie Ți-aduc Isuse, necurmat, Căci Tu, c-un, preț așa de mare, Pe mine m-ai răscumpărat! Mi-aștern făptura mea întreagă Cu umilință-n Fața Ta; Păstreazo-n Tine pân-la capăt! Mai mult de-atât nu am ce-Ți da!