Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 [V1] Nu-i loc mai sfânt decât acela, unde-i Hristos şi unde-s ai Săi Acolo-i Duhul Sfânt puterea, acolo-i dragostea văpăi. Cuvântul Sfânt acolo-i soare, credinţa-i umblet fericit, Iar părtăşia sfinţitoare, e-avântul cel mai strălucit. [V2] Nu-s stări mai sfinte ca acelea de pe Taborul luminos, Când e Hristos în toţi ce cântă, când toți ce cântă-s în Hristos Când de Hristos e plin Cuvântul, şi-n rugăciune-i plin de El. Atunci, afară şi-nlăuntru, Hristos străluce-n orice fel. [V3] Nu-i ceas mai sfânt decât acela, în care-s fraţii adunaţi. Şi inimi lângă inimi una, în duh se roagă-ngenuncheaţi. Când rugăciunea lor se-nalţă, scăldată-n lacrimi prin Hristos, Îngerii-s fraţi, iar fraţii-s îngeri. Pământu-i sus, iar ceru-i jos. [V4] Nu-i har mai sfânt decât acela, să fii cu Domnul şi cu-ai Săi, În rugăciune şi-n cântare, şi-n lacrimi lângă fraţii tăi. Oriunde-s ei, fă tot şi du-te. Oricâți sunt ei, fă tot şi stai. Oricum sunt ei, fă tot şi-i caută. Căci unde-s ei, e-un colţ din rai.