Flaviu Mitar V1 C1 V2 C2 [V1] Doar ploaia se-auzea căzând Sub cer de plumb. Isus stă frânt, Cu ochii-nchişi, cu fruntea sângerând, Păcatul lumii înfruntând. Priveam şi eu cu sufletul zdrobit, Dar nu-ndrăzneam să spun că L-am slujit. Chiar de trei ori am spus nu-L cunosc; Ştiam prea bine că-i Hristos. Îmi amintesc cu drag când ne vorbea, De-mpărăţia Lui când ne spunea: "Veţi moşteni cu Mine cerul sfânt, Veţi moşteni, veţi fi ai Mei curând." [C1] Ca un fulg, visul meu s-a topit. Când ochii i-am deschis, Isus sta răstignit, Cu răni adânci în mâini, în coaste şi-n picioare, Dar mi-am amintit că sufletul nicicând nu moare. [V2] Trecut-au zile ce păreau că-s ani. Îmbătrânisem că-n suflet doream S-aud din nou cuvântu-I blând spunând: "Veţi moşteni, veţi fi ai Mei curând!" "Prietene," o voce m-a chemat, Era Isus şi-n braţe m-a luat. Credeam că-i mort, credeam că-i lepădat, Credeam că-i mort, dar iată-L înviat. [C2] Ca un foc inima mi-a aprins, El a-nviat din morţi! Isus, moartea a-nvins! Păcatul meu în sânge l-a spălat pe cruce, Şi-am înţeles că El e Cel ce viaţ-aduce.