Anonim V1 V2 V3 V4 V5 [V1] Am fost şi eu odată orb şi nu ştiam cui să mă rog, Pe Dumnezeu nu Îl ştiam şi nu vedeam unde mergeam. /: Mi-ai dat lumina, să fiu viu, unde să ajung Mi-ai dat să ştiu, Pe orbii ce îi întâlnesc, de Dumnezeu eu le vorbesc. :/ [V2] Am fost şi eu odată surd, când nu auzeam Cuvântul sfânt, Şi pentru că n-am înţeles, mulţi ani în rătăcire am mers. /: Ce milă-avuta al meu Stăpân, mă simt dator şi eu să-I spun, Pe cei pierduţi, când întâlnesc, de Dumnezeu să le vorbesc. :/ [V3] Din valul lumii păcătos, de-acolo Dumnezeu ne-a scos, Şi cei ce au rămas plângând şi ei tot fraţii noştri sunt. Părinte bun, ascultă-ne, cum să-i salvăm învaţă-ne, De focul care va veni, cum să-i salvăm numai Tu ştii. Sunt fraţii noştri şi copii . [V4] Azi mulţi în lume bâjbâiesc şi Calea dreaptă n-o găsesc, Atâţi pierduţi cât noi am fost, ei nu cunosc al vieţii rost. De câte ori i-am întâlnit, de mântuire le-am vorbit, De nu vom spune tuturor, răspunde-vom de viaţa lor. La mântuire vor veni şi o mărturie le vom fi. [V5] Creaţi am fost, şi tu, şi eu, pentru slujba lui Dumnezeu, Şi-un legământ ai cu Isus, ca să-L slujeşti unde te-a pus. /: Să Îl iubeşti cu-adevărat şi să lucrezi cu al tău talant, Lucrează-n binele oricui şi să vesteşti lumina Lui :/