Nicolae Moldoveanu V1 C V2 C V3 C V4 C V5 C [V1] Cu haina iubirii s-acopăr mereu, pe cel dezgolit de ispită. și rău să nu-l judec în cugetul meu, rostind o sentinţă grăbită. [C] Iubirea, iubirea să-mi umple de-a pururi trăirea. Iubirea, iubirea, Împlinească-şi în mine menirea. [V2] Nici piatra osândei cea rece şi grea în mine s-o am ridicată, ci dragostea dulce, cu focul din ea, să facă deplin judecată! [V3] Iar sabia sfânt-a dreptăţii de Sus, nicicând să n-o scot cu grăbire, ci pururi să-nvăţ de la Domnul Isus, dreptatea născută-n iubire. [V4] Cu plugul iubirii să scot ne-ncetat, păcatul cu-a lui rădăcină. că-n dragoste sufletul este curat, prin ea se păstrează-n lumină! [V5] În răni de păcate să torn nesfârşit, balsamul iubirii divine. căci dragostea-i semnul că Domnul Slăvit născutu-m-a nou pentru Sine!