Anonim V1 C1 V2 C2 V3 C3 V4 C4 V5 C5 [V1] Un om avea cu el doi fii în casa părintescă Dar iată că-ntr-o zi cel mic se hotărî, în lume să pornească. El tatălui i-a zis: "Dă-mi tot ce mi-ai promis, eu vreau să plec în lume Sunt mare, pot trăi, ştiu bine-a chibzui, eu plec azi de la tine!" [C1] "Vreau să fiu stăpân pe mine, să-mi petrec viaţa-n bine. /: Deci nu mă ţine, căci eu nu voi mai sta de azi, tată-n, casa ta.":/ [V2] O, fiul meu, tatăl i-a zis: "Tu pleci în țări străine Şi când se va întâmpla să-ţi fie viaţa grea, să-ţi aminteşti de mine. Şi-ndată de vei vrea să vii în casa mea, în casa părintească Şi-atunci când vei veni, odihnă vei găsi în casa părintească." [C2] "Cât mă doare, fiul meu, căci apuci pe drumul rău. /: Ia-ţi de-aici avutul, eu nu te opresc, dar să ştii că te iubesc.":/ [V3] El a plecat precum a zis în lumea depărtată Şi tot avutul strâns curând s-a risipit în viaţa cea stricată. Când totul s-a sfârşit, nimic nemaiavând, atunci o foame mare, În ţară a venit, din greu ea l-a lovit, n-avea nimic mâncare. [C3] Strâmtorat din cale-afară, el era silit să piară. /: Tare chinuit el se văzu silit ca porcar a fi primit. :/ [V4] El ar fi vrut şi mult dorea, să-şi stâmpere doar foamea. Cu roșcovele chiar, dar nu-i mai rămâneau, mărind şi mai mult jalea. Dar iată că-ntr-o zi deodată se trezi, el îşi veni în fire. "Nici slugi la tatăl meu n-o duc aşa de rău, ei au belşug de pâine." [C4] "Eu de dor mă prăpădesc, de căminul părintesc /: Vreau dar chiar acum spre el să pornesc, loc de slujbă să-mi găsesc. :/ [V5] Şi el a zis: "Mă voi scula să plec în a mea ţară! Ah! dar cât aş vrea şi dacă s-ar putea să fiu reprimit iară." A zis şi hotărât spre tatăl a pornit într-un amurg de seară Şi parcă nu credea cum fiul lui venea s-ajungă acasă iară. [C5] Când pe cale el mergea, nici prin gând lui nu-i trecea /: Căci tatăl său cu drag îl aştepta, gata spre-a-l întâmpina. :/