Anonim V1 V2 V3 V4 V5 V6 [V1] In gradina Ghetsimani, templul pasnic, linistit, Era locul rugaciunii al lui Isus, mult iubit /: El s-a dus in locul tainic cu ai sai invatacei Sa se roage, sa vegheze, pentru El si pentru ei :/ [V2] Nu plecase niciodata, El cu atat-ntristare In gradina neuitata ca-n noaptea de tradare. /: El veni ca sa plateasca vina greului pacat, Pe noi sa ne mantuiasca, din pierzare ne-a scapat. :/ [V3] El zise aceste cuvinte, tremurand in glasul Sau: « Intristat pana la moarte, este-acum sufletul meu » /: Privegheati si voi cu mine a spus alesilor Lui Pana ce in rugaciune stau ‘naintea Domnului :/ [V4] Si mergand putin ‘nainte a cazut pe Fata sa Zicand: Bunule parinte fie numai voia Ta! /: Tot cu aceste cuvinte, de trei ori El s-a rugat, Suferind chinuri cumplite pentru al lumii pacat :/ [V5] Din agonia Sa mare, ce-n sudori sange i-a scos, El iesi cu triumf mare, caci un inger veni jos /: Ca o solie cereasca, de la tronul Tatalui, Ca El sa desavarseasca, mantuirea omului :/ [V6] Cand la invatacei vine, zice aflandu-i dormind, N-ati putut si voi cu mine, un ceas sa stati priveghind /: Insa ei nu pricepura, desi de trei ori sculati Si dormira mai departe, iar Isus s-a tulburat.