Ionică Stoica V1 C V2 C V3 C V4 C V5 C [V1] Te-ai sfărâmat, tu, vasule-ncercat De parcă tu, de mâna Lui, nicicând n-ai fost lucrat... Dar totu-i minunat când eşti în al Său Har, În Casa vaselor de preţ: în Casa Marelui Olar! [C] Noi nu suntem, să ştie toţi, Noi nu suntem doar tină, Ci un pământ ce-i frământat Cu apă şi Lumină! Şi-acest pământ, ce-i încercat, aur să devină, /: Nu poate fi :/ lucrat de-o altă mână! [V2] Olari în lume-s mulţi, dar toţi sunt ca şi lutul, Nu seamănă niciunul, nu, cu Cel ce-i Începutul... Dar totu-i minunat când eşti în al Său Har, În Casa vaselor de preţ: în Casa Marelui Olar! [V3] Olarule de sus, Tu m-ai purtat în mână, De-atunci rămasu-mi-a în piept căldura Ta cea bună... Dar totu-i minunat când eşti în al Său Har, În Casa vaselor de preţ: în Casa Marelui Olar! [V4] Tu om, oricine eşti, tu nu eşti o-ntâmplare, Priveşte-adânc fiinţa ta, tu eşti o taină mare... Dar totu-i minunat când eşti în al Său Har, În Casa vaselor de preţ: în Casa Marelui Olar! [V5] Tu vii de undeva, din slăvi nemuritoare, O, lasă-te lucrat de Cel ce te-a adus sub soare! Dar totu-i minunat când eşti în al Său Har, În Casa vaselor de preţ: în Casa Marelui Olar!