Anonim V1 C1 V2 C2 V3 C4 [V1] Lasă-n cumpâna gândirii Mai 'nainte de-a vorbi, Și puterea stăpânirii Adevăr să pot rosti. [C1] /:Știu că Ție-Ți voi da seama Pentru orișice am spus, Și mă umple, Doamne, teama Că-n osândă voi fi dus. :/ [V2] Dar, îndurate de mine, Singur eu mă osândesc, Când de voie, fără voie, Cu gura păcătuiesc. [C2] /:Vrednic sunt de judecată, O, îndurate Isus, Ca să nu aud vreodată Căci gura mea greș a spus. :/ [V3] Prin mustrarea Ta, cu milă, Înfrânează limba mea, Căci ușor, sau chiar în silă, Lesne-n vină pot cădea. [C4] /:E mai grea ca piatra-n praștie Vorba nestrunite-i guri; Doamne, învață-mă măsura Cumpănită din Scripturi! :/