Autor necunoscut V1 C V2 C V3 C [V1] Ne stingem Doamne, aşteptând sosirea zilei Tale. E lungã aşteptarea când ne laşi parcã-n uitare. E grea vegherea fãrã har ca lupta fãrã arme. Când cei din jur atâţi sunt iar, cuprinşi de somn şi moarte. [C] Nãdejdea ni s-a destrãmat de multe ori în luptã. Cãci ancora ce Tu ne-ai dat de furtunã e ruptã. Vâslim din greu, ne zbuciumãm pe furtunoasa mare. Dorim acasã s-ancorãm în portul slavei Tale. [V2] Când solii Tãi au amuţit vestindu-te pe Tine, E grea vegherea la sfârşit când ajutor nu-ţi vine. Când vezi fecioarele aţipind în noaptea întunecoasã Când vraja somnului cuprind strãjerii Tãi din casã. [V3] Dar pânã atunci Isus, iubit îmbracãne-n putere. Cãci valul parcã-i mai aprins poverile-s mai grele. Ci plini de Duhul Tãu cel Sfânt cu haina nepãtatã Noi treji în veghe aşteptând sã te-ntâlnim odatã.