Traian Dorz V1 V2 V3 V4 V5 V6 V7 V8 [V1] Fericit apostol al iubirii care-n seara Cinei ți-ai culcat capul trist cu drag și duioșie Pieptul cel mai sfânt și mai curat. [V2] Oare ce-ai putut să simți atuncea ca apoi oricât ai mai trăit numai despre Veșnica Iubire și despre Adevăr ai mai vorbit? [V3] În străfundurile vieții tale oare ce izvor s-a deșteptat că de-atunci de mii de ani tot curge și nici pân-astăzi încă n-a secat? [V4] Ce foc tainic oare-a fost acela care inima atunci ți-a-ncins că de-atunci, de mii de ani tot arde și nici pân-astăzi încă nu s-a stins? [V5] Ce povară-ai dus de-atunci în suflet de ți-au fost într-una ochii grei de-ai purtat cereasca strălucire de Adevăr și de Iubire-n ei? [V6] Fericită-i inima ce arde de-al Iubirii și Iertării jar, duhul cel pe care Adevărul îl înalță-n caldul armoniei har. [V7] Rezemat pe Pieptul Mântuirii stând unit cu-al Dragostei Izvor nesecată-i liniștea rodirii mereu, mereu datoare tuturor. [V8] Fericit apostol al iubirii ce puțini știu harul cel slăvit ce-a făcut din Cina cea de Taină Izvorul tău Etern și Fericit.