Să poți să iubești Nicu Wagner V1 C1 V2 C2 V3 C3 T [V1] Să poţi să iubeşti fără gândul răsplăţii, Când nori mari de ură deasupra ta vin, Să fii devotat a sluji doar dreptăţii, Înseamnă să fii în adevăr un bun creştin. [C1] Să fii doar plugarul ce merge mai departe, Ogoare întinse cu drag pregătind, Şi pâinea-adunată cu drag şi-o împarte În vremi de nevoie cu cel ce-i flămând. [V2] Să fii mulţumit că nu tremuri în ploaie Şi-o haină, chiar veche ,să-mbraci încă ai. Iar de ai mai multe, belşugul te-nmoaie Să poţi şi la altul o haină să dai. [C2] Când cineva plânge lovit de durere Apleacă-ţi urechea s-asculţi plânsul lui; Să fii-ntr-una gata, acelui ce-ţi cere În duh de blândeţe, o vorbă să-i spui. [V3] Să poţi să te bucuri, simţind mulţumire, Cu cei ce se bucură cu-adevărat Şi să poţi chiar plânge, cuprins de mâhnire Alături de cel ce suspină-ntristat. [C3] Căci lumea prin care noi trecem în grabă, E-atât de-ncercată de chin şi poveri Şi-atâţia lipsiţi de speranţă se-ntreabă: Cât oare vor ţine aceste dureri? [T] Acum fiindcă ştii adevărul, trăiește-l! Aşa cum se cere, creştin bun a fi. Iubeşte, iubeşte şi iarăşi iubeşte, Căci Domnul iubirii îţi va răsplăti.