Simion Buzduga V1 C1 V2 C2 V3 C2 [V1] Urcau apostolii cu Domnu-n frunte Pe coama Muntelui Măslinilor. Ei nu știau că în curând pe munte Se vor desparte de speranța lor. [C1] /:Ei nu știau că ultimele-I sfaturi Și promisiuni din lume-I ascultau, Simțeau în schimb tristețe grea în piepturi, Minore simfonii ei ascultau... :/ [V2] Ieșind înspre Betania, afară Pe toți cu drag i-a binecuvântat... Și-n timp ce-i învăța, a câta oară? Deodată lin la ceruri S-a înălțat. [C2] /:Cu ochii pironiți în sus priviră Cum tot mai sus spre zări se ridica. Dar norii pe Isus L-acoperiră Se tot uitau să-L vadă cum pleca... :/ [V3] /: Pe când scrutau cu-atâta nostalgie, Doi îngeri au venit, i-a înștiințat C-așa cum a plecat spre veșnicie, Va reveni la fel, ce minunat. :/