Tu ești nemărginirea
Nicu Wagner
V1 V2 V3 V4 V5
[V1]
Tu eşti nemărginirea cea sublimă,
Chiar dincolo de-orice s-a conceput.
Nu desluşim Fiinţa Ta divină,
Mister de nepătruns, necunoscut.
Şi totuşi, Tu nu eşti în definiţii, nici în formule, dar nici în concept.
Eşti nevăzut, văzut prin fascinaţii, din ce-ai creat, preasfinte Arhitect.
[V2]
Ca universul este simfonia,
E cântecul etern şi minunat,
E capodopera slăvită, armonia
La care Tu, Sfânt Autor, nu ai semnat.
Pământul e şi el o melodie, dar are distonații în acord.
În sunetele sale doar, se ştie, a introdus vrăjmaşul dezacord.
[V3]
Orice lucrare are o pecete
Un cod fixat de Tine, Creator.
Şi flora, fauna, au pe-ndelete
Respect de Tine, Sfânt Legiuitor.
Şi crinii, și ferigii, trandafirii, cu frunzele ţesute-n broderii,
Nu-s martori toate? Mâna Nemuririi le-a dat prin forme, nuanţe cât mai vii.
[V4]
Privesc pe cer puzderia de stele
Cum în cadenţă se rotesc perfect.
Sunt copleşit, uimit privind la ele.
Simt cauza, privind aşa efect.
Tu ai un orologiu‚ Cartea Sfânta; ea sună orişice eveniment.
Ştiinţa doar de ce-ai creat cuvântă, dar Biblia‚ de Tine.
[V5]
În adevăr mă-nchin şi-n Duh, o, Tată,
Ce nepătruns şi necurpins persişti.
Ateii, ah‚ vor plânge amar odată,
Când vor vedea că totuşi‚ Tu exişti.
Exişti! căci însuşi Tu eşti Existenţa, de-aceea eşti pe veci nemuritor.
Sunt mic să Te descriu, eşti Providenţa, dar Te slăvesc în vecii vecilor.