Simion Buzduga V1 C1 V2 C2 V3 C3 V4 C4 [V1] Te-ascunzi în florile câmpiei, Parfumul lor Te dovedeşte. Tu eşti splendoarea veşniciei Şi ea în veci îți dăinuieşte. [C1] /:Te-ascunzi în ciripit de păsări, Prin trilurile nesfârşite. Nu-s simfonii, nici oratorii, Cu armonii aşa de sfinte... :/ [V2] Te-ascunzi în adierea verii, Când freamătă frunza-n răcoare, În taina şi-n susurul serii, Te-ascunzi în murmur de izvoare. [C2] /:Tu eşti în liniştea adâncă Ce-n codrii-ntunecoși domneşte. Tu eşti în tablele din stâncă, În glasul vântului ce creşte. :/ [V3] Te-ascunzi în vijelii şi-n ploaie, În soarele ce-apoi surâde. Te-ascunzi în pânset de pâraie, În gângurit de prunc când râde. [C3] /:Tu eşti si-n fulgii de zăpadă, În viforul ce răbufneşte, În norii ce seninul pradă, În tunetul ce răscoleşte. :/ [V4] Te-ascunzi, dar nu Te pot cuprinde Nici cerul, cerurile-ntinse. Dar totuşi ‚Tu, Nemărginire, Eşti şi în inimi sfânt aprinse. [C4] Vedem doar urmele-Ţi divine Din care răsar blând‚ maiestuos, Speranţă, viaţă, zări senine, Căci Tu eşti tot ce-i mai frumos. Noi Te-om vedea sus în mărire Dar nu cum ne-am închipuit. Tu eşti dincolo de gândire, O, Doamne, fii în veci slăvit!