Simion Buzduga V1 V2 V3 V4 V5 V6 V7 V8 V9 V10 V11 [V1] Vino, porumbițo, haidem să ieşim; Iar e primăvară, cerul e senin. /: Cântă turturica-n crânguri şi în vii, Printre flori se joacă, fluturaşi zglobii. :/ [V2] Vom pluti spre soare-n zori trandafirii, În ritmuri de harfe cu imne azurii. /: Ne-om scălda în raze cu-adieri de vânt, Printre zări albastre cu zenit de cânt. :/ [V3] Şi-a venit şi ziua când ne-am întâlnit În văzduhul candid, faţa i-am privit. /: Câtă fericire când se ridica Către nori, în stoluri, porumbiţa mea. :/ [V4] Dintre crini şi raze, boabele de-azur Ne-au urat iubire, gândul cel mai bun. /: Ne-am luat lin zborul spre văzduhul cald, Încântaţi de-oştirea îmbrăcată-n alb. :/ [V5] Pletele jucau lin răsfirate-n zbor. Ne sorbeam privirea plină de amor /: Şi-amuţeam de glasul dulce, minunat, Ce-n iubirea sobră, cald ne-a inundat. :/ [V6] Ochii tăi, iubito, îs iazuri de cristal; Oglindesc sublimul, spectre de opal. /: Părul tău e-o turmă pe coame de munţi, Dinții-ți sunt oi albe ce trec peste punţi. :/ [V7] Obrăjorii tăi sunt două jumătăţi De fruct rumenit, îmbujorat în părţi. /: Câtă încântare buzele-ţi ascund, Câtă veşnicie vor şopti plăpând. :/ [V8] Dezlegând mistere tăinuite-n timp Au ajuns în slavă prin sclipiri de nimb. /: Ce minunăţie, îngeri, stele, sori, Şi-a început deci nunta plină de splendori. :/ [V9] Tu, mireasă scumpă, ai trăit prin lunci, Te-ai ascuns prin peşteri, printre văi. /: Timp aici nu este, vei uita de-acum De acele vremuri întunecate-n fum. :/ [V10] Mirele, nuntaşii-i mângâia uşor Frunţi ce odinioară lăcrimau de dor. /: Lacrima le şterse, nu mai au de plâns; Au ajuns acasă, sunt în Paradis. :/ [V11] De jos, înspre stele mulţi privesc în sus Dar Luceafărul cel veşnic a apus. /: Plâng şi porumbiţa ce-a zburat spre cer, Sunt regrete grele, lacrimi ce nu pier. :/