Simion Buzduga V1 C V2 C V3 C V4 C V5 C V6 C V7 C [V1] Cu faţa ca de înger, Ştefan Se apără între iudei, Dar Duhul Sfânt era cu dânsul; De aceea se mirau mult ei. [C] El le vestea la tot norodul Şi le vorbea despre Isus C-a fost prezis de toţi profeţii, Dar ei pe cruce L-au străpuns. [V2] Când auziră ei aceasta, Scrâșneau din dinţi din răsputeri. El plin de Duhul Sfânt, de pace, Şi-a ridicat ochii spre cer. [V3] Văd cerurile-acum deschise Pe FiuI Omului, Isus. Stă în picioare chiar la dreapta Lui Dumnezeu, ce har nespus. [V4] Ei începură să-l lovească, Asupra i s-au năpustit; Târât afară din cetate Cu pietre grele 1-au lovit. [V5] Dar Ştefan se ruga: “O, Doamne, al meu duh vreau a fi primit. Nu le ţinea păcatu-n seamă. , , Şi-n urmă blând a adormit. [V6] De-a lungul vremii lângă Ştefan Vin sub altar mereu martiri, Ei strigä: “până când, o, Doamne, Tu zăboveşti să ne răzbuni?" [V7] Şi noi de-ar fi să fim o jertfă ‘napoi nicicînd să nu privim. Pe temelia de apostoli Suntem; de aceea biruim.