Simion Buzduga V1 V2 V3 V4 V5 [V1] De-ai auzit cuvântul ce te-a chemat la Mine, Tu ai chemare sfântă să te intorici acas’. Degrabă părăseşte cărările străine Şi fiul Meu, te-ntoarce la un etern popas. [V2] Ţi-ajunge depărtarea, averea risipită, Ţi-ajunge viată tristă, cu foame şi nevoi. Să-ţi vii de azi în fire, din starea-ţi chinuită Căci Te aştept întruna, să te întorci acas’. [V3] De vei veni la Mine, pătruns de grea căinţă, O, fiul Meu, voi şterge trecutu-ţi de venin. Îţi dau o haină nouă, iertare prin credinţă, Inel şi-ncaltaminte, unire, zel divin. [V4] Cutreiera-vom cerul, vei bea din apa vie, La masa Mea bogată, vom sta la nesfârşit. Eşti mort, dar prin credinţă, eşti viu pentru vecie Tu eşti pierdut prin patimi, dar iar vei fi găsit. [V5] Acolo nu-s necazuri, nici plâns pe totdauna În Paradisul Vieţii, Edenul minunat. Dar vino chiar acuma, ca să primeşti cununa, Că altfel vei rămâne afară neiertat.