Simion Buzduga V1 C V2 C V3 C [V1] E amurg, se-mbrăţişează, Îşi dau mâna şi fac schimb, Ziua pleacă, ‘naintează Noaptea argintie-n nimb, Vântul serii parcă-l cheamă Iar la harpă pe David, Lungi ecouri, blând destramă, Al cântărilor bolid. [C] /:Ce-acorduri sublime, şuvoi se revarsă Din harpa divină în cânt uşor, Cuprinde în cântec doar glorii, doar slavă Spre lauda Acelui în veci Salvator. :/ [V2] Jos în vale-n depărtare Răspund turmele de oi, Şi Sionul sfânt din zare Răspund de-odată-n şuvoi. Stelele pe boltă cântă Munţi şi văi răspund cu zor Şi prin simfonia sfântă, Îl slăvesc toate în cor. [V3] S-au stins toate, a sa harpă El şi-a aşezat-o-n cui, Şi plecă senin să doarmă, Visa şi-n somn harpa lui, Se trezi-n noapte copilul Şi-auzii coardele-n cânt, 'Luneca prin ele vântul, Cântul sfânt continuând.