Anonim V1 C V2 C V3 C V4 C V5 C V6 C [V1] Acceleratul vine, ce merge către cer; El intră-n staţiune, pe drumul cel de fier. Vezi, sună clopoţelul şi şeful dă semnal, Macazul loc îşi are, iar drumul duce-n deal. [C] Voi, copii, vă suiţi, păcătoşi, vă grăbiţi ! Deci cu toții, mari și mici, Vă grăbiţi de vă suiţi ! [V2] Băgaţi bine de seamă să nu vă rătăciţi! În gară-s multe trenuri, în cel bun vă suiţi ! Staţiunile pe hartă, de cauţi, tu le găseşti, Căinţa şi Sfinţenia, apoi în Cer soseşti. [V3] O poartă foarte-ngustă întâi tu ai să treci, Să-ţi cumperi şi biletul, altfel n-ai să pleci. Moneda e Credinţa, cu care poţi plăti, Căci numai doar cu dânsa tu poţi călători. [V4] Te urcă-n clasa-ntâi; comod călătoreşti, Bogatul şi săracul în tren tu întâlneşti. Călătoreşti într-una, făr’ ca să te cobori, Şi sigur vei ajunge în Cer, ca dus de nori. [V5] Acolo întâlni-vei pe toţi cei mântuiţi. În mijloc, Mieluşelul, iar ei, preafericiți. Oştiri nenumărate de coruri îngereşti, Nicicând n-ai să te saturi măcar ca să-i priveşti. [V6] Aruncă la bagaje dorinţele lumeşti Şi grijurile toate, de cele pământeşti, Te suie-apoi în trenul Cristos şi Harul Său Şi vesel vei ajunge chiar lângă Dumnezeu.