Nicu Wagner V1 C1 V2 C2 V3 C3 V4 C4 [V1] Mi-aplec din nou urechea să înţeleg Cuvântul, Să ascult ce spune polaia şi-apoi ce spune vântul, Şi dezlegându-mi mintea de gândurile rele, Să înţeleg mesajul covorului de stele. [C1] Din nopţile de vară cu miez de viaţă nouă, Cu dimineţi frumoase parcă scăldate-n rouă, Când vântul care sulfă din ce în ce mai rece Îmi spune parcă-n taină căci vara iarăşi trece. [V2] Prin vâjâitul parcă din ce în ce mai tare Îmi aminteşte vântul căci vine gerul mare Ce stinge picătură de viaţă din natură Şi va schimba pământul cu-ntreaga lui făptură. [C2] Însă între arşiţa din zilele de vară Şi iarna-n care totul parcă-i sortit să moară, Există o toamnă lungă atât de minunată, Ca o speranţă-n lume de Dumnezeu lăsată. [V3] Toamna vei culege doar rodul muncii tale Cu plâns de bucurie sau lacrimi mari de jale, Căci toamna-i foarte dreaptă, ea este rea sau bună, Ştiind că omul toamna ce-a semănat adună. [C3] Cei mulţi, cuprinşi de groază, privesc bolta pustie Căci s-au trezit la lucru-ntr-o vreme prea târzie. Ai ochii plini de lacrimi şi inima amară Privind la vremi pierdute din zilele de vară. [V4] Mi-aplec din nou urechea să înţeleg Cuvântul, Să ascult ce spune ploaia şi-apoi ce spune vântul. Şi dezlegându-mi mintea de gândurile rele, Să înţeleg mesajul covorului de stele. [C4] /:Ţi-ai pus vreodată-n taină mareața întrebare, În toamna sufletească ce aduni tu în hambare? Căci universul are o lege neschimbată- Ce semeni vei culege în toamna ce te-aşteaptă. :/