Gheorghe Zoltan V1 C V2 C V3 C [V1] Nu pot uita vreodată Iubirea arătată de Isus; M-a-mbrăcat în haine albe A pus pe mine podoabele din cer! El mi-a dat haină de Nuntă Ce privirea o încântă orişicui Şi în mine, a pus o taină: E iubirea arătată omului! [C] /:Trăiască Domnul, El este Stânca mea În care mă încred! Trăiască Domnul, El este Stânca mea şi Cetăţuia mea! :/ [V2] Şi viaţa când va trece, Nu vreau să-mi fie rece inima, Că vreau să-I cânt iubirea La Cel ce nemurirea-n dar mi-a dat! Dumnezeu îmi dă tărie Să Îi cânt cu bucurie numai Lui, În necaz şi clipe grele, Îmi trimite mângâiere, Harul Lui! [V3] Iar când cei răi, pe urme, Doreau să-mi ia viaţa, am zărit O Cetate de scăpare, Ajutor şi alinare, la necaz Din groapa cea adâncă M-a pus să stau pe Stâncă mâna Lui Şi în turnul de scăpare Fericit, cânt o cântare Domnului!