Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 V5 V6 V7 [V1] ¹ Te-nalț, Doamne, pururi, căci m-ai ridicat, pe vrăjmași, să râdă, Tu nu i-ai lăsat! ² Am strigat spre Tine Doamne-ndurător, Tu m-ai scos din groapă, n-ai lăsat să mor! [V2] ³ Sufletul meu, Doamne, din mormânt l-ai scos, m-ai adus la viață, dintre morți de jos. ⁴ Domnului cântați-I, voi cei preaiubiți, și măritu-I Nume pururea-L măriți! [V3] ⁵ Căci o clipă ține doar mânia Sa, îndurarea-I însă toată viața ta! Seara vine plânsul chinului amar, dimineața vine veselia iar! [V4] ⁶ Când eram în bine, îmi ziceam așa: niciodată-n viață nu m-aș clătina, ⁷ căci pe-un munte tare, m-ai fost așezat, dar Ți-ai ascuns fața și m-am tulburat. [V5] ⁸ Doamne, către Tine, m-am rugat zicând: ⁹ Ce câștigi Tu, oare, de-aș muri curând, poate să Te laude țărâna de jos, poate ea să spună cât ești credincios? [V6] ¹⁰ Doamne-ascultă! Doamne, fii îndurător, și mi-ajută, Doamne, că-s făr de-ajutor, ¹¹ și Tu-n veselie, plânsul mi-ai schimbat dezlegându-mi jalea Tu m-ai bucurat. [V7] ¹² Pentru ca și duhul și inima mea pururea să-Ți cânte, mute să nu stea! Doamne, Domnul slavei, eu cât voi trăi, pururea pe Tine Te voi preamări!