Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 [V1] Venind la regele iudeu, Isaia murmura cu jale: „Aşa vorbeşte Dumnezeu: «Fă rânduiala casei tale, Căci vei fi dus, din patul tău, Jos în ţărâna cea din vale! »" [V2] Iar regele s-a-ntors plângând Şi-a zis, cu faţa la perete: „Tu ştii, Părinte bun şi sfânt Că Tu mi-ai pus pe mâini pecete, Că am umblat curat şi blând, Şi n-au fost patimi să mă-mbete... " [V3] Văzând Stăpânul cel suprem Acele lacrime umile, El, Care ştie că suntem Doar umbre pale şi fragile, I-a prelungit al vieţii ghem Cu cinsprezece ani de zile. [V4] Şi dacă mult s-a bucurat De ani-aceştia Ezechia, Strigaţi creștini în lung şi-n lat Şi daţi de veste bucuria, Că, iată, nouă ni s-au dat Nu câţiva ani, ci veşnicia! Ci veșnicia!