Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 [V1] Să ard de sete, tot n-aş bea din apele stricate, Ce le-ntâlnesc în calea mea, prin lumea de păcate. Să mor de foame tot n-ating, mâncărurile-otrăvite, Spre care ne-ncetat mă-mping păcate şi ispite. [V2] Să crăp de frig, nu mă-ncălzesc la focuri vinovate, Pe unde slugile pândesc, iubirii îndurerate. Să pier în drumuri, n-aş intra în casa blestemată, Care ar zdrobi şi-ar întrista iubirea mea curată. . [V3] Să umblu gol, tot n-am să-mbrac ce diavolul mi-ntinde, Să zac în şanţ, să mor sărac, pe Domnul nu-L voi vinde. Mai bine plâng acum, un ceas, Cu Domnu-n părtăşie, Decât fără Hristos rămas Să plâng o veşnicie.