Simion Buzduga V1 C1 V2 C2 V3 C3 V4 C4 [V1] Pe-al pribegiei drum pleca sărmană, Din Israel, ca pradă de război, Firavă, o fetiță fără mamă; Tot suspina, privind mereu 'napoi. [C1] „Ierusalime, căminul păcii, O, mamă, nu te-oi mai vedea. Mă voi întoarce vreodată, oare, S-ajung acasă-n țara mea?” [V2] La un stăpân, ca roabă, ea ajunse, La căpătâiul oștirii Siriei. Văzându-l chinuit de lepră-i, zise Să meargă la profetul Elisei! [C2] “O, dacă domnul ar fi-n Samaria, Acolo ar fi vindecat. De-ar merge-acolo, el afla-va calea Spre Dumnezeu cu-adevărat!” [V3] El plecă la-mpărat și îi transmite; Acesta, auzindu-l s-a mâhnit, Dar vine Elisei și îl trimite La râu să-și scalde trupul său rănit. [C3] Cu greu viteazul se cufundase De șapte ori, jos în Iordan; Dar, totuși, Domnul îl vindecase Și L-a slăvit cu zel, Naaman. [V4] În grabă, sirienii-au dus solia Ce le-a vestit de Domnul Dumnezeu; În ape jos, s-a cufundat mândria Ca să slujească pildă și credeu. [C4] Oricine-aruncă-n adânc păcatul, Din nou se naște prin Isus! Oriunde-am fi azi, pe tot uscatul, Să fim solia Sa de sus!