Simion Buzduga V1 C1 V2 C2 V3 C3 V4 C4 [V1] Pe șesul arid, nisipos, se-auzeau Cum se despărțeau greu, plângând; Pe Orpa, Naomi cu Rut Priveau şi se-ndepărtau suspinând. [C1] „Să nu stai de mine, căci n-am să te las, Voi merge la tine și eu! Al tău Dumnezeu și popor mi-a rămas, Să fie de-acuma și-al meu!" [V2] Când ajuns-au la Betleem, l-au găsit, Din pricina lor în tumult. „Naomi," - mai multe femei i-au vorbit - „Nu ești cea plecată demult?" [C2] „Naomi, să nu-mi spuneți iar pe pământ, Numiți-mă de-astăzi, aș vrea Doar Mara, că Atotputernicul Sfânt, Cu-amar mi-a umplut viața mea." [V3] Iar Rut ca nevasta-i luată de Boaz, Iubită-i acum de popor, E răscumpărată degrab' din necaz. O binecuvântă în cor: [C3] „S-o faci ca Rahela și Lea ce-au zidit Poporul numit Israel! Arată-Ți puterea, să-Ți fie vestit Al Tău Nume și-n Betleem!" [V4] Din ai lor urmași și David a venit; Apoi S-a-ntrupat chiar Isus. Iar Rut este omul ce vine căit, Din Moab spre Țara de Sus. [C4] Ca Neamuri și noi am trăit în Moab, Dar Domnul ne-a răscumpărat. Pe drumul credinței, te-ntoarce degrab'! Din moarte vei fi-n veci salvat!