Elim V1 C V2 C V3 C [V1] Mă gândesc ades la Tine, la iubirea Ta adâncă, La fântâna apei vieţii ce mai izvorăşte încă. Doar un pas am mers spre ceruri şi m-ai răsplătit aşa, Cum gândirea cea mai-naltă, niciodată n-ar visa. [C] /:O, de s-ar deschide cerul şi Te-ai coborâ în slavă, S-ar aprinde înălţimea, de splendoarea Ta grozavă. Şi s-ar despica în două munţii în cuprinsul lor, De lumina Ta, s-ar umple, Muntele Măslinilor. :/ [V2] Ai veni atunci la mine şi Te-aş invita la cină Şi Ţi-aş dărui cu totul inima de pace plină; Aş privi mereu la chipul care-a suferit dispreţul Şi spre fericirea noastră a plătit cu sânge preţul. [V3] Dacă voi intra vreodată în a-nemuririi spaţii, Ca în lumea înnoită îngerii să-mi fie fraţii. Numai prin a Ta iubire voi păşi în veşnicie, Tu-mi vei fi şi-acolo, Doamne cea mai sfântă bucurie!