Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 V5 [V1] Din zorii zilei mele, în lanul Tău m-am dus, Culegător de spice, aşa precum mi-ai spus. Cântau secerătorii, când îi urmam tăcut, Sfios şi singuratic şi lăcrimând, ca Rut. [V2] Prin tot zăduful zilei, sub soarele arzând, Cu fruntea aplecată m-am ostenit tăcând. Dorind, când vine seara, să-Ți pot aduce-n prag, C-o dragoste smerită toţi snopii strânşi cu drag. [V3] Stăpâne, iată seara se-ntinde peste văi, Pe rând se-ntorc acasă toţi lucrătorii Tăi. Pe urma tuturora mă-ntorc şi eu tăcut, Sfios şi singuratic şi lăcrimând ca Rut. [V4] Mă ruşinez de rodul puţin agonisit, Dar Tu-mi cunoşti arşiţa prin care m-am trudit. O, iată, vine noaptea, îţi cer un adăpost, S-adorm cu-aceia care la munca Ta au fost. [V5] Întinde-Ți peste mine veşmântul Tău plăcut, La sfinteIe-Ți picioare s-adorm şi eu ca Rut. Iar Mâine Dimineaţă mă scoală fericit, Să-ntâmpin bucuria spre care-am suferit!