Nicolae Moldoveanu V1 C1 V2 C2 V3 C3 V4 C4 [V1] Când harfa ta îți amutește, O, cântărețule, să știi: Ești biruit și te pândește Cumplitul gol din nopți pustii... [C1] Esti ca fântâna fără apă Și ca statuia-nțepenit: La tine nu se mai adapă Cel ars de sete și trudit [V2] Nu-și mai găsește alinare Cel săgetat de suferinți; Nici mângâieri, nici ușurare, În scrâșnetele lui de dinți. [C2] Tu ești înfrânt, o, cântărețe, Când glasul tău a amuțit. Și-atrăgătoarea frumusețe De ochii tăi s-a despărțit... [V3] Căci viața ta e doar cântarea; Ea-i darul ce ți-a fost adus, Prin ea tu ți-ai făcut intrarea, În slujba Domnului Isus. [C3] O, dacă taci, trăiești înfrângeri Și chinuri de neîndurat; În suflet totdeauna sângeri Și trupu-n neguri ți-e-mbrăcat. [V4] Cântând îți vei păstra puterea Și sufletul în veci frumos; Ducând prin cântec mângâierea, Esti mângâiat tu, de Christos... [C4] Când harfa ta își curmă cântul O, cântârețule, ești stins... Robit ți-e duhul de pământul Ce te-a atras și te-a cuprins.