Autor necunoscut V1 C1 V2 C2 V3 C3 V4 C4 V5 C4 V6 C5 [V1] Sunt un copil sărman, uitat de lume, Şi pribegesc hoinar pe-acest pământ, În căutarea unei lumi mai bune Pe care-aş vrea s-o aflu mai curând. [C1] /: Sunt călător şi n-am nimic pe lume; Bucuriile toate mi se frâng. De-s amărât, nimeni nimic nu-mi spune Şi nimănui nu-i pasă că eu plâng. :/ [V2] De-atâtea ori, aştept o-ncurajare Să-mi îndulceasc-amarul de pelin Şi-n sufletul pribeag să îmi strecoare O bucurie în eternul chin. [C2] /: De-atâtea ori sunt singur, n-am pe nimeni Şi n-are cin' să-mi vină-n ajutor; N-aud nicăieri o vorbă bună, Să-mi răcorească pieptul plin de dor. :/ [V3] Îmi plânge sufletul, în vâlvătaie, Inima care răni a primit, În lupta grea, în aprigă bătaie În care, deseori, căzui lovit!... [C3] /: Dar ţara mea o văd, în depărtare, Şi-adeseori, deşi mă simt învins, Mă scol din nou şi-alerg tot într-acolo, Căci ţara mea-i eternul paradis. :/ [V4] Dar ţara mea e sus de tot, în zare, Iar aici jos săgeţile mă-mpung Şi-adeseori mă clatin pe picioare Şi-mi pare că acolo n-am s-ajung. [C4] /: Dar, chiar de-ar fi să cad în nesimţire, Va apărea lângă mine Isus Şi m-a întreba-n susur blând şi subţire: „Ce faci tu, frate? N-ai vrea să vii sus?" :/ [V5] Mă voi scula atunci, plin de putere, Şi voi zbura-mpreună cu Isus; Cu El de mână, m-oi plimba pe stele, În ţara de cleştar, acolo sus. [V6] Acolo, fericirea s-a aşterne; Nu vor mai fi dureri pe-al ţării şes. Ultima lacrimă ce-o am pe gene Şi-obrazul tot de plâns îmi va fi şters. [C5] /: Şi-orice jignire, suferinţă, răni Vor fi uitate - parcă n-ar fi fost - Căci Dumnezeu va-mpărăţi cu slavă Şi, lângă El, voi fi la adăpost. :/