Autor necunoscut V1 V2 V3 V4 [V1] Venea, pe-o iarbă mătăsoasă, Un voievod, plângând, spre casă, cu mult amar; /: Pierduse-o oaie prin câmpie Și vântul prinse, cu urgie, să sufle iar. :/ [V2] Pe fața Prințului ce vine Ca și o stea din zări senine, se văd lumini, /: Iar fruntea Lui părea brăzdată De o durere prea ciudată, de niște spini. :/ [V3] Și când, oprindu-mă în cale, L-am întrebat atunci, pe vale, de ce e trist, /: O șoaptă mi-a venit din slavă, Ca un suspin dintr-o dumbravă: „Nu știi? E Crist! :/ [V4] El căuta mereu prin lume, Prin gropi, pe dealuri fără nume, oița Lui; /: Nimic, nimic, nu-L fericește Decât oița de-o găseste... oița Lui! :/