Traian Dorz V1 V2 V3 V4 V5 V6 V7 V8 [V1] Un lung tren ne pare viaţa, Ne trezim în el mergând, Fără să ne mai dăm seama Unde ne-am suit şi când. [V2] Fericirile sunt halte Unde stăm câte-un minut; Până să ne mai dăm seama, Sună... pleacă... a trecut... [V3] Iar durerile sunt staţii Lungi, de nu se mai sfârşesc, Şi, în ciuda noastră parcă, Tot mai multe se ivesc. [V4] Arzători de nerăbdare Înainte tot privim, Vrem s-ajungem tot mai iute, La vreo gară ce-o dorim. [V5] Ne trec zilele... trec anii... Clipe sfinte şi dureri, Aşteptând hrăniţi de visuri Noi momente de plăceri. [V6] Mulţi copii voioşi se urcă. - Câţi în tren ne-am întâlnit!... - Iar câte-un bătrân coboară; Trist, de forţă istovit... [V7] Vine-odată însă vremea Să ne coborâm şi noi... Ce n-am da atunci, o clipă Să ne-ntoarcem înapoi? [V8] Căci, pe când privim în urmă, Plângem timpul ce-a trecut... Sună gara veşniciei!... Am trăit, dar n-am ştiut...