Anonim V1 C1 V2 C2 V3 C3 [V1] Şi frunzele s-au veştejit, Căci iată, toamna a sosit, An după an se duc în zbor, Toate se duc în viitor. [C1] Şi tu eşti o frunză, să ştii, Oricine în lume ai fi! Odată, în praf, la pământ, Cădea-vei ca frunza în vânt. [V2] Priveşte-n urmă anii tăi Cum au trecut ca şi un vis, Erai copil, copiii tăi E tot ce viaţa ţi-a promis. [C2] Şi tu eşti o floare pe lac Ce apele mari o desfac! Petalele toate se frâng, În urmă rămân cei ce plâng. [V3] Dar nu uita că dacă vrei Tu iarăşi poţi să înfloreşti! În veşnicii sunt fraţii tăi, Depinde cum te pregăteşti. [C3] Un lucru aş vrea ca să ştii: Acolo în raiul ceresc, Acolo sunt apele vii Şi florile nu veştejesc!