Mama Nicolae Moldoveanu V1 C1 V2 C2 V3 C3 [V1] Mama! Întâia privire-ostenită pe chipu-ţi plăpând; Întâiul cuvânt ce-l vei spune, cu drag, în curând; Întâiul surâs, tăinuit în dureri mult, prea mult; Întâiul cânt dulce, pe frunte întâiul sărut, Întâiul scump dascăl cu primul cuvânt este ea, Mama, ce-n braţe te ţine cu drag! Da, mama ta!... [C1] Mama-i izvor nesecat De iubiri şi trăiri sufleteşti; Sfânt râu de viaţă-n transfer Spre cei ce sunt fii pământeşti; Căldura şi lucru şi veghe E mama în ceasuri târzii, Nopţi albe trăite în zbucium Să dea un alin la copii... [V2] Mama! La pieptu-i, pe braţe, adesea ea-ţi va fi scut; Ţi-i primul prieten spre care priveşti azi tăcut Şi parcă ai vrea ca să-i spui, printr-un zâmbet uşor, Ceva ce în suflet ar face-o să ardă de dor Cum tu, când vei creşte, model de respect printre mulţi, Vei fi, şi chiar primul vei spune: „De mamă s-asculţi!..." [C2] Mama-i povaţă, mustrare, Iertare şi sfaturi cu drag; Chemări şi-ndrumări către-o ţintă Ideală în anii şirag; Mama-i departe şi aproape, Fiinţa cu-aceleaşi dorinţi Cu inima jar din puţine puteri Printre lacrimi fierbinţi. [V3] Mama! Întâiul cald leagăn sub ochi luminoşi, sclipitori; Întâia iubire ca roua curată de flori. Deci, numai o mamă ţi-i dată s-o ai aici jos Spre care-ţi îndrepţi astăzi privirea, şi-n chipu-i frumos, Găseşti un alin, un îndemn, un cuvânt iertător De mama sublimă ce-n brate te ţine cu dor. [C3] Mama-i fiinţa dorită, La bine şi-n grele dureri... E singurul suflet în care Mai poţi să găseşti mângâieri; Mama-i rugi sfinte-nălţate Cu gânduri curate în sus, Nădejdi ancorate la ţărmul Iubirii cu drag în Isus.