Simion Buzduga V1 C V2 C V3 C V4 C V5 C [V1] Purtat de râul fericirii Eram atunci când Te slujeam; Pe calea strâmt-a mântuirii De Tine mă apropiam. [C] /:O, iartă-mi, Doamne, astăzi traiul, Greșelile de zi cu zi! Ridică-mă, dă-mi iarăși cântul Ca, mai cu drag, să-Ți pot sluji! :/ [V2] Adesea, când e grea povara, Cad la pământ și plâng mereu Și nimeni nu-mi ridică crucea Decât Tu singur, Domnul meu. [V3] La Tine vin să-Ți spun amarul; Altcineva n-ar auzi... Tu ai urcat cu greu Calvarul, Tu știi-nainte de-a-Ți vorbi. [V4] Când părăsit am fost în lume Și alungat de toți pe rând, De n-ar fi fost slăvitu-Ți Nume, Cui mă plângeam pe-acest pământ? [V5] Tu-asculți, o, Doamne, rugăciunea! De-aceea vin toți cei săraci, Că peste toate e minunea: Ce oamenii nu pot, Tu faci!