Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 [V1] O, iartă-mi, Te rog, Doamne atâtea rugăciuni Prin care-Ţi cer doar pâine şi pază şi minuni; Căci am făcut adesea din Tine robul meu, Nu eu ascult de Tine, ci Tu de ce spun eu. [V2] În loc să vreau eu, Doamne, să fie voia Ta, Îţi cer să faci întruna, să fie voia mea; Îţi cer s-alungi necazul, să nu-mi trimiţi ce vrei, Îţi cer să-mi faci atâtea, să-mi dai... , să-mi dai... , să-mi dai... [V3] Gândindu-mă că, dacă Îţi cânt şi Te slăvesc Am drept să-Ţi cer oricâte, să-mi faci tot ce doresc. O, iartă-mi felu-acesta nebun de-a mă ruga Şi-nvaţă-mă ca altfel, să stau în faţa Ta! [V4] Nu tot cerându-Ţi Ţie să fii Tu robul meu, Ci Tu, cerându-mi mie, iar robul să fiu eu. Fă să-nţeleg că felul cel bun de-a mă ruga E să doresc ca-n toate să fie voia Ta!