Mincu Constantin V1 C V2 C V3 C V4 C V5 C V6 C V7 C [V1] Priviţi în jur, la tot ce vă înconjoară, Şi vă întrebaţi în voi cine le-a făcut! Priviţi în jur, la Cel cu ochii ca de pară, Care pătrunde în tot ce îi nevăzut! [C] /:E Dumnezeu, :/ ce stă mai sus de stele Şi ţine totul prin al Său Cuvânt, El le-a creat şi a pus viaţă în ele, În tot ce este în cer şi pe pământ. [V2] O, cine a întins oceane, zări albastre, Senine aşa ca faţa unei bolţii? Şi cine face în ele ca să crească Atâta furnicar de vietăţi? [V3] O, cine face câmpul să rodească În miez de vară lanuri aurii? Şi cine face pomii să înflorească, Şi cine creşte iarba pe câmpii? [V4] O, cine a pus parfum în floricele, Şi cine în păsărele a pus cântări? Şi cine toamna pune gând în ele, Ca de la noi să plece în alte ţări? [V5] O, cine-mbracă munţii cu pădure, Şi cine-nalţă uriaşe stânci? Şi cine-n fiare atât curaj le pune, Ca să petreacă noaptea-n văi adânci? [V6] O, cine în mame a sădit iubirea, Ca să iubească pe copiii lor? Ca să îi sărute, să îi îmbrăţişeze, Cu atâta dragoste, cu atâta dor? [V7] O, câţi luceferi, soare, lună, stele, Care-şi revarsă raza pe pământ! Te-ai întrebat ce e mai sus de ele, La mari înălţimi, sus, în cerul sfânt?