Anonim V1 C1 V2 C2 [V1] În albul viselor la mările iubirii vin Îmbrăcat în fulg de nea Şi-ngenunchiat mă-nchin. Încălţarea inimii La uşa ieslei mi-o dezleg, Sufletul în dar aduc Şi umilit mă plec. [C1] Ca un colind dumnezeiesc, În armonii de vis Ne cheamă îngeri mii Pruncului să-I cântăm, Lui să ne închinăm, Să-L onorăm. [V2] Înzăpeziţi în noi Albi ghiocei vom învia, Şi la strigătul de apoi Spre cer ne-om înălţa. Iar de stea călăuziţi Cerescul drum îl vom urma Spre a ne întâlni din nou Cu Pruncu-n ieslea Sa. [C2] Vom ninge-n stoluri peste cer, Chemaţi de-al Său glas blând, Şi sus pe norii albi Pe Domnul vom vedea, Îl vom întâmpina Cu toţi cântând.