Florin Pal V1 C1 V2 C2 V3 C3 [V1] Tu omule ştii cine eşti, De unde vii cum te numeşti, Spre ce liman călătoreşti? Opreşte-te de vrei să-asculţi Povesrea ta şi-a celor mulţi, Ea-ncepe-aşa cu-atâta dor o nu uită. [C1] Cerul făcut-a să picure norii de apă Şi din pământ să răsară iubirea curată Tu eşti răsadul o iarbă cu floare, Aşa te-a făcut cu privirea spre soare. Spre soare, spre soare iată E drumul ce duce spre nemurire şi viaţă Fă să răsune tu ai un tată Spune-i că eşti fiul celui din slavă. [V2] Tu omule acuma eşti din bulgarii cei pământeşti Dar nu uită iubirea lui plouă să creşti Spre slavă lui el te-a dorit S-o poţi avea el s-a jerfit O nu uită o nu uită cât te-a iubit. [C2] De crezi că nu eşti vrednic de Isus plânge; Păcate de te apasă tu inima-ţi frange Şi spunei Lui Isus El nu te respinge Ci doar vedea-vei iertarea cum curge. Iar dacă vreodată străină vreo şoaptă vine, Să spună că slavă din cer nu-i pentru Tine Să ştii El te-a chemat, să alegem ne-a lăsat O numai alege-L că nu-i fi înşelat. [V3] De dragul tău ce eşti pribeag S-a coborât din cer pe prag, Şi bate-acum la uşa ta cu atât drag Deschide-I inima arzând Şi cu sfială sau chiar plângând Dacă-l primeşti vedea-vei ceru-ntreg serbând [C3] Veniţi voi astăzi veniţi cu toţii veniţi Uşa-i deschisă doar treceţi de pragul porţii Să fii cu Isus e harul nespus, Astăzi alege tu poartă de sus. Raze destramă iubirea te cheamă vino, Dulce-i chemarea precum alinarea de mama De vrei că slovă să nu te respingă Lasă mai bine iubirea-i te frângă.