Nicolae Moldoveanu V1 C1 V2 C2 V3 C3 V4 C4 [V1] Un cântec nou, o-nfiorare nouă Prietene răsună-n calea ta Vom mai cânta un cântec, poate două Dar cine ştie cât vom mai cânta! [C1] Un cântec nou, o pasăre pribeagă, Un porumbel venit din Paradis... Noi l-am primit ca pentru-o lume-ntreagă. Dar nu ştim pentu cine a fost trimis. [V2] Un cântec nou, un fir de ape-n spume Aduce de departe un suspin. E-un dor înalt ce plânge pentru lume Şi lacrimile Lui prin cântec vin! [C2] E-un suflet frânt ce-a fost cu noi o dată Privind cu milă viaţa noastră rea Şi-acum, din cer, El cheamă lumea toată Cum trece-n hohot peste jertfa Sa. [V3] Cum trece-n joc, în veselii de baluri, Cum strigă în vâltori de carnaval, Pe când Isus, priveşte marea-n valuri Și lacrimi cad pe fiecare val. [C3] Mă uit la El, şi-n pleoape lacrimi sfarăm, Cum se uita tâlharul pe Calvar, Căci numai noi tâlharii-L mângâiarăm, Și poate tu eşti ultimul tâlhar... [V4] Un cântec nou, o-nfiorare nouă, Prietene, răsună-n calea ta. Vom mai cânta un cântec, poate două, Și-odată toate-n cer le vom lua. [C4] Dar ca un vis, şi cântecul se curmă Și va începe-adevăratul vis! O, poate-acesta-i cântecul din urmă Și poate pentru tine-a fost trimis.