Speranţa V1 C1 V2 C1 V3 C2 [V1] Pe malurile râurilor Ce curgeau prin Babilon, Stăteau în vremea veche Evreii duşi ca robi. Plângeau când gândul lor Se îndrepta către Sion, Locaşul, care-odată 'Nălţa spre cer cântări. Cu sălcile bătrâne, Ce spre apă se-aplecau, Îşi puseră-a lor harfe În timp ce se-odihneau. Biruitorii lor cereau Ca sfintele cântări Să fie iar cântate Şi-acol' în ţara lor. [C1] Ierusalime, Ierusalime! Ah, mi-e dor, mi-e dor de tine! Ierusalime, Ierusalime! Când voi intra din nou în tine? [V2] Cum să cântăm cântările Domnului Dumnezeu Pe un pamânt în care Cu toţii străini suntem? Cum să cântam cântările Acelui care ne-a creat Pe un pamânt în care Domnul e uitat? Ierusalime, dreapta mea Să-şi uite slujba ei, Să se lipească limba mea De cerul gurii ei, De nu-mi voi aminti de tine Şi de sfântul legământ. Nu-i nici un loc ca tine Pe acest pamânt! [V3] Pe malurile râurilor Care curg prin Babilon, Adesea-n astă lume Suntem priviţi ca robi. Dar din robia neagră Domnul Isus ne-a scăpat Şi spre cetatea sfântă Noi mergem ne-ncetat. Lasând în urma noastră Cântările de jale, Privim cu ochii ţintă Spre marea sărbătoare, Când vom intra atunci pe porţi În cetatea sfântă, Acolo unde-n veci de veci Lui Dumnezeu se cântă! [C2] Ierusalime, locaş dorit, Unde Domnul e slăvit. Ierusalime, noi vom cânta în cor Cântarea minunată Pentru Regele Regilor! /: Îţi mulţumim că ne-ai salvat Şi-o haină albă tu ne-ai dat, Să stăm mereu în faţa Ta, Isus! Sărbătoare-n veci va fi, Căci Tu veşnic vei domni! Prezenţa Ta ne va uimi, Isuse! : /