Vasilică Moisescu V1 V2 V3 [V1] După furtună, linişte-i iar, vântul adoarme, stele răsar; Picuri din ramuri tainic suspin, şi de miresme văzduhu-i plin. Nu e nici luptă fără sfârşit, intră în pace-ntâi cel rănit. Fie cunună, fie-un mormânt, totul e umbră pe-acest pământ. [V2] Trudei urmează dulcele somn, robul atuncea scapă de domn Visul îl plimbă într-al său car, şi îi alină orice amar. Trece şi iarna , chiar cea mai grea ! când ghioceii ies de sub nea, Vară şi toamnă, noapte şi zi, toate-şi au rostul pe lume-a fi. [V3] Crucea ta zilnic poart-o-n dureri, căci e arvună altor Puteri, Vestea cea Bună, n-o înţelegi, până nu suferi, sub aspre legi. Pentru-ntristare sunt mângâieri, şi ridicare după căderi, Printr-o smerire te întăreşti, pentru-nălţare în slăvi cereşti